INFRACŢIUNE MEDICALĂ
“Nu există nici un fapt care nu ar putea fi un obiect de discuţie şi faţă de care oamenii de ştiinţă nu ar avea opinii contradictorii.” David Hume, filozof englez (1711-1766) Actualitatea temei investigate este determinată de faptul că în ultimii ani de independenţă a Republicii Moldova s-a diminuat controlul de stat asupra activităţilor instituţiilor curative şi preventorii, asupra calităţii serviciilor medicale prestate. În urma întreruperii relaţiilor ştiinţifice şi practice cu cele mai prestigioase centre ştiinţifice din alte ţări şi, în primul rînd, din fosta Uniune Sovietică, a scăzut nivelul profesional al cadrelor medicale, fapt care se răsfrînge negativ asupra calităţii asistenţei medicale. Au devenit tot mai frecvente cazurile de deces al pacienţilor şi de vătămare gravă a integrităţii corporale în urma atitudinii necorespunzătoare a unor doctori şi asistente medicale faţă de obligaţiile lor, în urma unei neglijenţe şi înfumurări infracţionale, a unei atitudini indiferente, lipsite de suflet, faţă de rezultatele muncii lor şi de soarta pacientului. Întocmai ca în cazurile poliţiştilor, au apărut şi doctori care au ca scop principal tendinţe carieriste şi dorinţa de a se îmbogăţi pe contul nefericiţilor pacienţi care şi-au încredinţat lor sănătatea şi viaţa. Pentru a stăvili cazurile de încălcare în masă a drepturilor pacienţilor, de extorcare din ei a banilor, de neacordare de ajutor unui pacient care nu are bani, de încălcare a regulilor şi metodelor de prestare a serviciilor medicale, Parlamentul şi Guvernul au adoptat o serie de legi şi alte acte normative, menite să-i protejeze pe pacienţi de nelegiuirea care domneşte şi să se ajungă la executarea întocmai de către toate cadrele medicale a legislaţiei în vigoare. Codul penal al Republicii Moldova din 1961 a fost completat cu articolul 1151, care prevedea răspunderea pentru încălcarea normelor şi metodelor de acordare a ajutorului medical care avea ca efect cauzarea de leziuni corporale sau decesul pacientului. În Codul penal din 2002 această prevedere se află în articolul 213. Organele procuraturii au intentat o serie de cauze penale în legătură cu infracţiunile prevăzute de articolul 1151, iar apoi şi de articolul 213, însă din cauza lipsei de independenţă obiectivă a expertizei medico-legale extradepartamentale aproape toate cauzele erau clasate. Chiar dacă pe unele dosare „medicale” au fost scoase sentinţe de învinuire, totuna pedeapsa, de regulă, nu era legată de privaţiune de libertate, ceea ce îngreuna atingerea scopului urmărit de pedeapsa penală, punîndu-se la îndoială şi valoarea preventivă a acesteia. Actualitatea problemei privind răspunderea pentru infracţiunile medicale este remarcată în mai multe cercetări; ea este conştientizată la nivel de societate şi reflectată permanent în mass-media, în luările de cuvînt ale conducătorilor de stat şi ale liderilor organizaţiilor nonguvernamentale. O organizaţie nonguvernamentală cu denumirea „Managementul şi Asigurarea în Medicină” creată cu susţinerea financiară a Fundaţiei Soros-Moldova, sub conducerea lui Valeriu Sava, doctor în medicină, conferenţiar (a. 1998-2001), apoi a Alei Ulianovschi, medic, jurist (a. 2001-2003), cu participarea modestă a autorului prezentei disertaţii în calitate de expert netitular, a elaborat pentru prima dată în republică proiectul numit „Dezvoltarea mecanismelor de protecţie a drepturilor pacienţilor şi participarea cetăţenilor la luarea deciziilor vizînd ocrotirea sănătăţii”. Luările de cuvînt din mass-media, conferinţele ştiinţifico-teoretice, seminariile, mesele rotunde, comunicările în faţa cadrelor medicale, masa rotundă la redacţia gazetei „Nezavisimaia Moldova” cu participarea medicilor-şefi din instituţiile de ocrotire a sănătăţii din Chişinău şi a viceministrului sănătăţii – acestea şi multe alte acţiuni au permis ca opinia publică să se informeze asupra scopurilor şi sarcinilor acestui proiect şi să atragă atenţia conducerii ţării asupra necesităţii elaborării şi adoptării legii cu privire la drepturile pacienţilor, care în prezent funcţionează în multe ţări europene. Unul din proiectele acestei legi este elaborat de către Valeriu Sava. Gradul de studiere a temei de cercetare. Problema răspunderii penale pentru infracţiunile medicale constituie un obiect de cercetare al multor savanţi-jurişti şi medici legali, doctori în medicină, profesori: Iu.D.Sergheev, şeful Catedrei de Drept Medical a Academiei Medicale „I.M.Secenov” din Moscova, unicul medic-jurist emerit al Rusiei, membru-corespondent al Academiei de Ştiinţe Medicale din Rusia la specialitatea drept medical, savant cu renume mondial, preşedinte al Asociaţiei Naţionale de Drept Medical, membru al Consiliului Directorilor al Asociaţiei Mondiale de Drept Medical şi colegii săi de catedră, din Academie, discipolii săi din multe instituţii de învăţămînt din Rusia şi din alte ţări ale CSI. Tema respectivă o mai găsim în lucrările cercetătorilor: V.I.Akopov (a. 2003), Iu.F.Berdicevski (a. 1970), A.P.Gromov (a. 1976), V.A.Gluşkov (a. 1990), S.V.Erofeev (a. 2001), A.V.Kanunnikova (a. 2003), O.V.Leontiev (a. 2002), M.N.Maleina (a. 1995), I.F.Ogarkov (a. 1966), V.P.Salnikov (a. 2001), S.G.Steţenko (a. 2004), A.V.Tihomirov (a. 2001), M.Iu. Feodorova (a. 2003) ş.a. Printre cercetătorii moldoveni tineri, care s-au ocupat de această problemă, sînt L.Gîrlă (a. 2004), L.Roşculeţ (a. 2002), M.A.Tomuleţ (a. 2001), V.Onofrei (a. 2001), N.Sadovei (a. 2001). Din păcate, la cercetarea fenomenului nu iau o parte activă medicii legişti, savanţii Catedrei de Medicină Legală a Universităţii de Medicină şi Farmacie „N.Testemiţanu”, care de altfel dispun de o bogată informaţie privind infracţiunile medicale şi alte delicte cu urmări grave. O activitate mai intensă de cercetare a temei respective o realizează savanţii de la alte catedre ale Universităţii de Medicină – I.Mereuţă, C.Eţco, V.Sava, E.Popuşoi. Ei editează revistele „Sănătatea publică, economia şi managementul în domeniul medicinii” şi „Info-med”, pe ale căror pagini sînt publicate materiale despre apărarea drepturilor pacienţilor şi despre răspunderea lucrătorilor medicali pentru diverse infracţiuni. Însă multe dintre aceste cercetări au un caracter abstract, teoretic şi deseori se reduc la reproducerea unor texte din normele juridice privitor la răspunderea pentru infracţiunile medicale, fără analiza unor cazuri concrete de asemenea delicte şi fără măsurile aplicate asupra vinovaţilor. Obiectul prezentei cercetări îl constituie relaţiile publice care condiţionează existenţa şi particularităţile infracţiunilor medicale şi care determină condiţiile specifice ale prevenirii lor. Scopul disertaţiei de faţă constă în a formula noţiunea de „infracţiune medicală”, de a delimita aceste infracţiuni de altele, de a defini temeiurile răspunderii penale pentru infracţiuni medicale concrete, de a cerceta şi a generaliza practica judiciară şi cea de expertiză referitoare la această categorie de cauze, de a elabora şi a întemeia principiile ştiinţifice orientate spre perfecţionarea măsurilor de drept penal şi cele criminologice de cercetare şi prevenire a acestor infracţiuni. Scopul general al cercetării a determinat soluţionarea succesivă a următoarelor probleme: ─ studierea experienţei istorice de la noi şi cea din alte ţări privitor la reglementarea de drept şi la contracararea diverselor manifestări infracţionale în domeniul serviciilor medicale; ─ analiza normelor de drept care stabilesc răspunderea penală pentru săvîrşirea infracţiunilor medicale, cercetarea comparativă a normelor penale în vigoare din Republica Moldova, Federaţia Rusă, România, Ucraina, precum şi a legislaţiei penale care a existat mai înainte în Moldova; ─ formularea noţiunii de „infracţiune medicală”, delimitarea ei de eroarea medicală şi de accidentul nefericit în domeniul medicinii; ─ cercetarea temeiurilor pentru răspunderea penală a personalului medical pentru săvîrşirea infracţiunilor medicale prevăzute în Codul penal al Republicii Moldova din 2002; ─ cercetarea şi generalizarea experienţei, a cazurilor de urmărire penală şi a celor de examinare judiciară a cauzelor privind infracţiunile medicale din Republica Moldova şi din alte ţări; ─ studierea particularităţilor expertizei medico-legale departamentale de pe lîngă Ministerul Sănătăţii, întemeierea necesităţii scoaterii Expertizei din subordinea Ministerul Sănătăţii şi înfiinţării ei ca instituţie independentă; ─ identificarea particularităţilor criminologice ale infracţiunilor medicale şi ale personalităţii infractorului; analiza cauzelor şi a împrejurărilor care contribuie la săvîrşirea unor asemenea infracţiuni, elaborarea măsurilor de prevenire a lor; ─ identificarea direcţiilor principale de perfecţionare a reglementării de drept şi a activităţii practice de cercetare, de examinare judiciară şi de prevenire a infracţiunilor medicale; ─ formularea noţiunii de „drept medical” ca o ramură independentă a dreptului şi ca un mijloc de prevenire a infracţiunilor medicale; ─ elaborarea unor propuneri în vederea completării Planului Naţional de Acţiuni în Domeniul Drepturilor Omului pentru anii 2004-2008 (capitolul III, referitor la asigurarea dreptului de protecţie a sănătăţii). Studiul este întemeiat pe o serie de principii filozofice fundamentale. În scopul obţinerii unor rezultate veridice şi întemeiate din punct de vedere ştiinţific au fost folosite în complex următoarele forme de cunoaştere ştiinţifică: logice, sistemice, istorice, comparativ-juridice, statistice şi sociologice. Baza normativă a lucrării cuprinde: Constituţia Republicii Moldova, legislaţia penală din diverse ţări, normele de drept internaţional. La studierea şi generalizarea experienţei judiciare şi de anchetă, precum şi a celei de expertiză, au fost utilizate pe larg hotărîrile plenarelor judecătoriilor supreme ale URSS, Federaţiei Ruse, Republicii Moldova, care s-au referit la tema de cercetare. Baza teoretică a lucrării o constituie lucrările ştiinţifice ale juriştilor, medicilor, medicilor legişti, filozofilor, istoricilor şi ale altor specialişti din Moldova şi din alte ţări. Baza empirică include date statistice, date selective şi exemple concrete de infracţiuni medicale din diverse ţări; date obţinute pe parcursul studierii unor cauze penale clasate de organele procuraturii şi examinate în 1998 în instanţele din Chişinău, în instanţa de apel şi în Curtea Supremă de Justiţie a RM; rezultatele analizei materialelor publicate în mass-media din diverse ţări; date obţinute în urma unor sondaje sociale şi anchetării unui număr de peste 3 mii de doctori şi pacienţi din diverse judeţe (raioane) ale republicii, lucrători ai organelor de drept, cursanţi ai Academiei „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne al RM. Noutatea ştiinţifică a prezentei disertaţii constă chiar în faptul că studiul de faţă constituie una dintre primele cercetări monografice din Republica Moldova, consacrată răspunderii penale pentru infracţiunile medicale. Pentru prima dată, în Republica Moldova, se face o analiză detaliată a normelor de drept penal care prevăd răspunderea pentru infracţiunile medicale şi o generalizare a experienţei judiciare, de anchetă şi de expertiză în materie de infracţiuni medicale. Noutatea ştiinţifică mai constă şi în analiza comparativă a legislaţiei penale a Republicii Moldova şi a altor state; în punerea în circulaţie, în baza unor date teoretice şi empirice noi, a unor principii ce caracterizează delictele medicale şi personalitatea infractorului, precum şi în precizarea aparatului categorial. Noutatea mai constă şi în elaborarea unei întregi serii de propuneri în vederea perfecţionării unor norme de drept penal (art. 21, 323 din CP al RM), pregătirii şi adoptării unor legi noi cu privire la ocrotirea sănătăţii, la expertiza judiciară, în vederea studierii şi generalizării experienţei judiciare, de anchetă şi de expertiză care s-a acumulat în domeniul respectiv şi dezbaterii acestei probleme la una din plenarele Curţii Supreme de Justiţie a RM etc. Principiile de bază ale lucrării, supuse dezbaterii publice pentru susţinere: 1. Definirea şi formularea noţiunii de „infracţiune medicală săvîrşită la acordarea, acordarea necorespunzătoare sau neacordarea de asistenţă medicală”, delimitarea ei de greşelile medicale. 2. Semnele distinctive ale infracţiunilor medicale, ale caracterului lor de complex cauzal şi ale formelor lor de manifestare, care determină locul deosebit al acestui fenomen în sistemul diverselor tipuri de infracţiuni, ceea ce impune necesitatea studierii lor teoretice şi empirice în vederea perfecţionării metodelor de contracarare a lor. 3. Particularităţile cercetării şi examinării judiciare a infracţiunilor medicale, ale efectuării expertizei medico-legale, ale stabilirii raportului cauzal dintre acţiunile (inacţiunile) medicului şi decesul sau vătămarea integrităţii corporale a pacientului. 4. Particularităţile criminologice de bază ale acestei categorii de infracţiuni care sînt: gradul înalt al daunei cauzate; întinderea mare a răspîndirii fenomenului în timp şi spaţiu; numărul mare de forme de manifestare; gradul înalt al caracterului latent; semnele distinctive, cu totul deosebite, ale personalităţii infractorului. 5. Noţiunea de „prevenire a infracţiunilor medicale” şi metodele de prevenire a infracţiunilor medicale; particularităţile complexului de măsuri orientate spre prevenirea lor. În urma analizei cauzelor acţiunilor greşite sau ale inacţiunilor medicilor, comisiile de experţi din Rusia au depistat cazuri în care medicii îşi exercită obligaţiile în mod necorespunzător, încalcă metodica recunoscută de examinare şi tratament, manifestă o atitudine neglijentă, incorectă sau neatentă faţă de bolnavi, au un grad scăzut de calificare. Defectele de asistenţă medicală conduceau la decesul a zeci de pacienţi, însă se ştie că la acordarea unui ajutor medical prompt şi corect vieţile pacienţilor ar fi fost salvate. Printre măsurile de prevenire a infracţiunilor medicale un loc aparte îl ocupă transparenţa în activitatea organelor de urmărire penală, specializarea acestora pentru descoperirea şi cercetarea unor asemenea infracţiuni. Este necesară o deschidere mai mare a Centrului de Medicină Legală, a Ministerului Sănătăţii şi o disponibilitate a acestora de a analiza infracţiunile medicale, plîngerile pacienţilor şi măsurile aplicate asupra vinovaţilor. 6. Prevenirea individuală a infracţiunilor medicale include: informarea pacientului despre riscul de deces la care va fi supus în intervenţia medicală care urmează a fi întreprinsă; refuzul medicului de a executa o asemenea intervenţie şi aplicarea unor metode alternative de tratament; încheierea unui contract în scris între medic (instituţia curativă) şi pacient cu indicarea drepturilor, obligaţiilor şi răspunderii în cazul unui sfîrşit nefericit (sau fatal) al asistenţei medicale. 7. Pentru prevenirea infracţiunilor medicale, autorul prezentei lucrări propune să se completeze articolul 21, alin. 2 din CP al RM cu indicarea faptului că la răspundere penală pot fi trase nu numai persoanele juridice care desfăşoară o activitate de întreprinzător, dar şi alte persoane, inclusiv instituţiile medicale care prestează servicii plătite pacienţilor şi care în prezent nu poartă nici o răspundere juridică pentru rezultatele activităţii lor. 8. La stabilirea pedepsei pentru infracţiunile medicale trebuie luate în calcul şi asemenea circumstanţe agravante cum ar fi: săvîrşirea infracţiunii de către o persoană care anterior a mai săvîrşit o infracţiune, o recidivă de infracţiuni sau săvîrşirea infracţiunii ca îndeletnicire (lit. „a” din art. 77 din CP al RM); săvîrşirea unei infracţiuni asupra unei persoane care se află în stare de neputinţă (lit. „e” din art. 77 din CP al RM); provocarea prin infracţiune a unor urmări grave – decesul sau mutilarea integrităţii corporale a pacientului (lit. „b” din art. 77 din CP al RM); săvîrşirea infracţiunii din motive de duşmănie sau ură socială, naţională, rasială sau religioasă (lit. „d” din art. 77 din CP al RM); săvîrşirea infracţiunii cu folosirea încrederii acordate (lit. „n” din art. 77 din CP al RM). Una sau cîteva dintre împrejurările enumerate mai sus există aproape în toate infracţiunile medicale. Importanţa teoretică şi practică a disertaţiei constă în faptul că ea aduce o anumită contribuţie la dezvoltarea teoriei dreptului penal şi a criminologiei, completînd unele lacune din cercetările anterioare. Principiile de bază ale lucrării, concluziile şi propunerile autorului pot fi utilizate: a) în activitatea organelor de urmărire penală, a procuraturii, a judecătoriilor (la cercetarea şi dezbaterea judiciară a cauzelor privind infracţiunile medicale, la stabilirea expertizei medico-legale, la elaborarea şi aplicarea măsurilor de prevenire a acestor infracţiuni); b) în activitatea de perfecţionare a legislaţiei penale în vigoare, a legislaţiei cu privire la ocrotirea sănătăţii, la apărarea drepturilor pacienţilor, la completarea Planului Naţional de Acţiuni în Domeniul Drepturilor Omului pentru anii 2004-2008, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului RM nr. 415-XV din 24 octombrie 2003 („Monitorul Oficial” al RM nr. 235-238 din 28 noiembrie 2003); c) în cercetări ştiinţifice (teze de curs, de licenţă, de master, de doctor) cu privire la studierea în continuare a infracţionalităţii profesionale a lucrătorilor medicali; d) la predarea cursurilor de drept penal, criminologie în instituţiile de învăţămînt juridic superior, a celui de drept medical în instituţiile juridice şi medicale; e) în activitatea Comisiei Parlamentare pentru Drepturile Omului, a Centrului pentru Drepturile Omului (avocaţii parlamentari), a Comitetului Helsinki din Moldova, a Biroului pentru Protecţia Drepturilor Pacienţilor, a altor organizaţii neguvernamentale pentru protecţia drepturilor omului. Autenticitatea şi fundamentarea ştiinţifică a rezultatelor cercetării este asigurată prin caracterul ei complex, prin metodele aplicate şi prin materialul empiric relevant. Au fost studiate o serie de cauze penale privind infracţiunile medicale, atît cele clasate, cît şi cele transmise în judecătorie, practica medicală penală şi de expertiză referitoare la această categorie de cauze penale din Republica Moldova şi de peste hotare, practica de stabilire a pedepselor penale şi cea de absolvire de pedeapsă; au fost studiate publicaţiile din presa periodică; a fost întemeiată teza conform căreia, în pofida unor dubii care au fost exprimate pînă în prezent, infracţiunile medicale sînt şi probante, şi pasibile de pedeapsă; a fost studiată literatura specială, juridică şi medicală, publicaţiile din revistele juridice şi medicale, materialele conferinţelor ştiinţifico-practice care s-au desfăşurat la Universitatea de Medicină şi Farmacie „N.Testemiţanu”; materialele ştiinţifice, în două volume, ale Congresului I (Naţional) din Rusia consacrat Problemelor de Drept Medical, care a avut loc la Moscova, la 25-27 iunie 2003. A fost realizat un studiu comparativ al reglementării de drept penal, în diverse ţări, a răspunderii pentru infracţiunile medicale, atît în plan retrospectiv, cît şi actual; al activităţii unor organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale din diverse ţări privind protecţia drepturilor pacienţilor, compensarea prejudiciului produs prin decesul pacientului sau prin cauzarea unor vătămări grave ale integrităţii corporale, în vederea prevenirii infracţiunilor medicale. Aprobarea rezultatelor cercetării şi aplicarea lor. Rezultatele şi principiile de bază ale prezentului studiu au fost aprobate în urma dezbaterii lor la Catedra de Drept Penal şi Criminologie a Academiei „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne al RM. Principiile de bază ale disertaţiei au fost expuse în comunicări şi alte luări de cuvînt din cadrul conferinţelor desfăşurate la Academia „Ştefan cel Mare” a MAI al RM; la Universitatea de Medicină şi Farmacie „N.Testemiţanu”; la o secţie a conferinţei ştiinţifico-practice „MAI al Rusiei la 200 de ani: istorie şi perspective de dezvoltare” care a avut la Sankt Petersburg la 20-21 septembrie 2002; în instituţiile medicale din Chişinău şi din republică; în cadrul activităţilor desfăşurate de organizaţia neguvernamentală „Managementul şi Asigurarea în Domeniul Medicinii” (conducători: V.Sava şi A.Ulianovschi); în cadrul cursurilor ţinute în faţa studenţilor de la Universitatea de Medicină şi Farmacie în anul 2004, la Congresul II (Naţional) din Rusia consacrat Problemelor de Drept Medical, care a avut loc la Moscova, la 13-15 aprilie 2005 şi la Conferinţa Ştiinţifico-Practică din Lvov (Ucraina) la 10 iunie 2005. Din iniţiativa autorului prezentei lucrări, un grup de jurişti şi de medici legişti a expediat o scrisoare la Comisia Parlamentară pentru Drepturile Omului şi la Curtea Supremă de Justiţie cu propunerea de a perfecţiona statutul de drept al Centrului de Medicină Legală al Ministerului Sănătăţii şi de a declara ca fiind neconstituţională Hotărîrea Guvernului RM nr. 31 din 17 ianuarie 2003 prin care Centrul de Medicină Legală se află în subordinea Ministerului Sănătăţii, fapt care îl lipseşte de posibilitatea de a evalua în mod obiectiv infracţiunile medicale şi alte delicte. În prezent, materialele disertaţiei sînt utilizate de către corpul de profesori de la Catedra de Economie, Management şi Psihopedagogie a Universităţii de Medicină şi Farmacie „N.Testemiţanu”, fiind expediate pentru avizare la Kiev şi Moscova. Autorul a publicat, în legătură cu tema disertaţiei, o monografie (160 de pagini), un ghid cu îndrumări didactice (58 de pagini) şi peste 20 de publicaţii şi ediţii ştiinţifice.
Florea V. N.

Monografia pe tema "Infaracţiune Medicală" o puteţi să luaţi de aici:

INFRACŢIUNE MEDICALĂ varianta rusă
INFRACŢIUNE MEDICALĂ varianta romana